marți, 19 septembrie 2017

ÎNȚELESURI ALE RUGĂCIUNII „TATĂL NOSTRU”

Plină de sensuri spirituale, rugăciunea „Tatăl nostru” a fost dată de Hristos întregii lumi ca un reper pentru modul în care trebuie să ne rugăm. Ea este cea mai simplă, dar, în același timp, cea mai profundă și cea mai puternică rugăciune a creștinilor.

De multe ori, întâlnim tot felul de rugăciuni, câteva fiind atribuite și unor sfinți, și ni se promite pentru fiecare că ar fi cea mai „auzită” de Dumnezeu, cea mai „eficace”, cea mai „puternică” etc. După părerea mea, se uită un lucru extrem de important – Însuși Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat, ne-a arătat cum să ne rugăm, când a rostit pentru prima dată „Tatăl nostru…”. De aceea, această rugăciune, numită și „Rugăciunea Domnească”, este rugăciunea rugăciunilor, fiind răspunsul lui Hristos la cererea ucenicilor Săi: „Doamne, învață-ne să ne rugăm…” (Evanghelia după Luca, capitolul 11, versetul 1).



Invocația

Prima parte a acestei rugăciuni, invocația, are menirea să ne introducă în atmosfera necesară pentru a intra în dialog cu Dumnezeu. Deși este extrem de scurtă („Tatăl nostru Care ești în ceruri”) ea este o exemplificare a îndrumărilor pe care Hristos le-a dat ucenicilor Săi: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Când vă rugați, nu spuneți multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.” (Evanghelia după Matei, capitolul 6, versetele 6-7).

Formula cu care ne adresăm Divinității – „Tatăl nostru”, este una care a intrigat mințile teologilor și ale marilor rugători de-a lungul timpului. Ea exprimă într-o formă sintetică faptul că toți cei care cred în Hristos și se împărtășesc de roadele Jertfei Sale pot deveni fii ai lui Dumnezeu după har (Evanghelia după Ioan, capitolul 1, versetul 12).

Un alt lucru interesant este faptul că Hristos ne spune să-L numim pe Dumnezeu Tată „al nostru”, de unde deducem că rugăciunea nu trebuie să fie doar personală, ci comunitară. Altfel spus, nu trebuie să ne rugăm numai pentru noi, ci și pentru semenii noștri și să avem convingerea că, în rugăciune, nu suntem niciodată singuri.


La fel, sintagma „Care ești în ceruri” are un înțeles diferit de cel literal. Dumnezeu nu locuiește „în ceruri”, El fiind infinit, umplând spațiul și timpul. Prin urmare, termenul ceruri are un înțeles simbolic, referindu-se la faptul că, în timp ce ne adresăm Părintelui Ceresc, trebuie să ne smulgem cu mintea și simțirile noastre de la grijile pământești și să ne concentrăm asupra existenței de dincolo de lumea aceasta.

Cele 7 cereri

În a doua parte a Rugăciunii Domnești, Hristos ne învață să adresăm Tatălui nostru 7 cereri. Primele 3 se referă la preamărirea lui Dumnezeu, iar ultimele 4 ne au în vedere pe noi, oamenii.
1)  […] sfințească-se numele Tău… - Reprezintă o invitație ca Dumnezeu să Se sălășluiască cu harul Lui sfințitor în noi și să-Și facă lucrarea în lume cât mai evidentă. Dar, în același timp, este și o responsabilizarea a noastră, a creștinilor, care trebuie să ne sfințim viața, astfel încât să fim capabili să-L primim.

2)  […] vie împărăția Ta… - În primul rând, constă în rugămintea către Tatăl Ceresc de a ne ajuta ca, prin viața noastră, să transformăm lumea într-un mediu care să poată fi numit „Împărăția lui Dumnezeu”. În al doilea rând, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca această împărăție, spre care este îndreptată existența noastră, să ne fie arătată și nouă.

3)  […] facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ… - Prin această formulare, Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să împlinim voia Lui pe pământ, așa cum îngerii o împlinesc în ceruri.

4)  […] Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi… - Este prima cerere din cadrul Rugăciunii Domnești care se referă strict la existența noastră umană. Ea are în vedere toate elementele care ne sunt necesare atât pentru viața biologică, cât, mai ales, pentru suflet.

5)  […] și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri… – Această rugăminte exprimă dorința noastră de a beneficia de iertarea păcatelor noastre în funcție de modul în care înțelegem să împărtășim iubirea lui Dumnezeu în mijlocul semenilor noștri. Dacă eu îi iert pe toți care mi-au greșit și ei, la rândul lor, îi iartă pe cei care le-au greșit, iar această rețea a iertării se perpetuează până la capătul lumii, avem toate șansele ca toată lumea să ierte pe toată lumea. Într-o astfel de societate, ura nu ar mai exista și nici răul. În cazurile (nu puține) în care nu avem capacitatea să-i iertăm pe cei care ne-au greșit, este recomandat să continuăm rugăciunea, pentru că, într-un final, Dumnezeu ne va ajuta să depășim acest obstacol din sufletul nostru.

6)  […] și nu ne duce pe noi în ispită… - La prima vedere, pare o cerere… paradoxală. O astfel de perspectivă este înlăturată, dacă avem în minte faptul că ispita nu este păcat. Mai mult, ea are rolul de a ne trezi din nepăsarea duhovnicească și de a ne da prilejul să exersăm practicarea virtuților. De aceea, interpretarea Bisericii este că, prin aceste cuvinte, Îi cerem lui Dumnezeu să ne dea putere să trecem cu bine aceste teste spirituale și să învingem ispitele.

7)  […] ci ne izbăvește de cel rău – Ca și în cazul celorlalte cereri, această formulare este foarte profundă și are un dublu sens. Primul dintre ele se referă la faptul că Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de diavol. Însă, cel de-al doilea înțeles exprimă nevoia de protecție divină împotriva tuturor relelor din viața noastră.

      Doxologia

      Partea finală a rugăciunii „Tatăl nostru” constituie un imn de mărire (doxologie) dedicat lui Dumnezeu și o recunoaștere a slavei Sale infinite. Expresia „că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.” mărturisește faptul că tot ceea ce s-a cerut până acum în Rugăciunea Domnească, va fi primit de către cei care cer. Acest lucru se întâmplă, deoarece Dumnezeu poate orice dorește și îi va ajuta pe cei care doresc să intre în comuniune cu El.


    După parcurgerea acestor semnificații, putem deduce că „Tatăl nostru” este rugăciunea cea mai complexă și cea mai puternică pe care o are creștinătatea. Eficacitatea ei nu este dată de formule sau ritualuri magice, ci de faptul că autorul ei este chiar Dumnezeu – atotînțelept și atotputernic.

    Practic, prin rugăciunea  „Tatăl nostru”, Dumnezeu ne-a învățat cum să ne rugăm lui Dumnezeu și, trebuie să recunoaștem, nu avem cum să obținem informații mai bune. De aceea, este important să avem cât mai des această rugăciune în sufletele și pe buzele noastre, iar puterea ei transformatoare se va impune de la sine.